Ego-ul foarte fragil al unui narcisist este motorul interacțiunilor sale, însă antidotul este la tine.
În zilele noastre, societatea încurajează și promovează tot mai mult personalitățile narcisice ca fiind un profil psihologic al persoanelor ce urmăresc ascensiunea rapidă pe scara ierarhică prin sporirea imaginii profesionale și personale, precum și dobândirea unui statut social înalt, de venerație, de succes. Avantajele materiale și sumele mari de bani sunt mize importante pentru acest profil.
O întâlnire cu o astfel de persoană poate fi o experiență memorabilă, pentru că strălucește cu ușurință, manevrează și convinge ca prin magie, considerându-se o ființă onorabilă, credință pe care o transferă cu multă ușurință și celorlalți. Farmecul și dinamismul contagios atrag aplauze și multă admirație, de multe ori o admirație confundată cu invidia. Cum să nu-ți dorești să ajungi tot atât de fermecător și „împlinit” ca omul din fața ta?!
Puțini știu însă că, în spatele vanității, găsim adesea multă aparență și fragilitate. Având o capacitate redusă de a face față propriilor dureri, greșeli, traume și iluzii, persoana cu personalitate narcisică își va construi o imagine impecabilă de sine. Dar realitatea sa despre sine n-are nicio legătură cu adevărul! Pe principiul ”afară vopsit gardul, înăuntru leopardul!”, pe cât de mult lasă impresia la exterior că s-ar simți sigur(ă) pe sine, pe atât de goală și tristă este lumea sa interioară. O lume umbrită de multă singurătate și amărăciune, cu un vid emoțional cronic pe care-l va umple cu laudă, adorație și bunuri materiale.
Pentru a masca propriile defecte, persoanele cu o personalitate narcisică sunt definiția perfecționismului, pentru ele totul din jur trebuie să reflecte un sine ireproșabil – o compulsivitate a perfecțiunii exterioare. Cer tuturor celor din proximitatea vieții lor să se ridice dincolo de perfecțiune, dacă ar exista un astfel de standard. Dar să nu fim surprinși dacă vom descoperi că-și vor asuma meritele altora ca fiind propriile lor reușite, pentru că relațiile cu astfel de persoane sunt mai degrabă relații de exploatare.
Viața timpurie a celui care ajunge să dezvolte o personalitate narcisică a fost lipsită de orice empatie, susținere și sprijin emoțional, a trăit într-un mediu rece, steril și rigid, i s-au impus mereu rezultate bazate pe performanțe înalte cu care însăși ființa sa a fost înlocuită. Ca și cum contezi și exiști pentru celălalt doar dacă ai anumite rezultate, ceea ce, în fapt, face să reprezinți doar o etichetă!
Pe măsură ce societatea occidentală a devenit tot mai orientată pe valorile materiale ca valori intrinseci ale vieții și sensului vieții, a anulat accesul către adevăratul sine, către o conștientizare mai amplă, mai profundă.
Dincolo de reușitele lumești, averi, statut social, ambiție, nu-i atât de dificil să observi fisuri psihologice ce izvorăsc din miezul personalității. Suferința este acolo și poate fi văzută în afectul înghețat.
Cum gestionăm relația cu o astfel de persoană?
Uneori, suntem nevoiți să rămânem în relații cu astfel de temperamente dificile. Și poate nu este de mirare că, în relația cu astfel de persoane, din când în când, simțim cum ni se cutremură pământul sub picioare.
Dincolo de supraviețuire în relațiile cu personalități narcisice, o cunoaștere proprie de sine este principala unealtă eficientă.
A fi conștient de propriile trăiri și emoții ne permite o mai bună observare a celorlalți și un bun control emoțional în relaționare.
Gestionarea conflictelor, atunci când apar, presupune să-ți cunoști partenerul de conflict mai bine decât se cunoaște el însuși, pentru a-i putea anticipa reacțiile și a-ți putea crea o protecție.
Totodată, implică un respect de sine deplin și o stăpânire de sine pentru a fi centrat și ancorat în realitate. O persoană bine racordată la propriul sine are un sistem de valori sincer și nu se ascunde în spatele unei false identități. Își poate recunoaște greșelile și slăbiciunile și stă în contact cu propriul adevăr. De asemenea, nu se va lăsa exploatată doar pentru a obține mărunte beneficii pe termen scurt, nici nu va face discriminări.
A rămâne cu fermitate pe tărâmul propriei autenticități încurcă foarte mult o persoană cu personalitate narcisică, pentru că acesteia din urmă îi va fi greu să manipuleze sau să exploateze atunci când simte puterea și stăpânirea de sine a celuilalt.
Pentru că aceste personalități adoră idealizarea care le inflamează egoul, adesea vânează naivitatea celor care n-au un simț al valorii de sine și care au nevoie de o permanentă confirmare din partea celorlalți. Deci iată cât de important este să nu așteptăm ca persoana cu personalitate narcisică să se poată observa și să știe să se autoregleze printr-un control emoțional, ci să deținem noi înșine un control de sine ca să ne putem distanța, cel puțin din punct de vedere psihologic, de astfel de persoane.
Așadar, relaționarea cu personalitățile narcisice ne invită la o călătorie continuă de descoperire a propriului nostru sine, oferindu-ne astfel oportunitatea de a dobândi noi perspective despre noi înșine, despre lume, cu scopul de a ne fi nouă înșine mereu fideli.
